Există pietre naturale prețioase, pietre sintetice și pietre false. Cum le distingem?

Nimeni nu vrea să cumpere o piatră de plastic trecută drept naturală sau un smarald de sticlă prezentat ca o gemă veritabilă.

Dintr-o singură privire nu putem face diferența între ele. Trebuie să cunoaștem câteva tehnici pentru a ne apropia, în lipsa testelor de laborator, de adevărul din spatele aparențelor.

Iată, prin urmare, un scurt ghid pentru a ne asigura că ceea ce vom cumpăra este ceea ce am și vrut.

1. Pietrele prețioase adevărate sunt naturale. De aceea, vor avea defecte. Poate o zgârietură, poate câteva incluziuni (depozite minerale dezvoltate în piatră), poate mici denivelări. Fiecare piatră prețioasă adevărată conține un model unic în interior.

2. Majoritatea pietrelor prețioase veritabile sunt mai ușoare decât cele false.

3. Bijuteriile cu pietre prețioase naturale sunt mai scumpe. Evident. Un preț ridicat coroborat cu celelalte indicii, poate indica naturalul.

4. Pietrele pretioase adevarate nu strălucesc la fel de tare ca cele făcute în laborator. Dar refractă lumina mai bine. Natura a produs piatra în sute de mii de ani și totul este în echilibru perfect între densitate, greutate și claritate

5. O piatră prețioasă autentică nu prezintă bule sub nici o formă.

Pietre sintetice versus pietre false

Știm acum câteva informații valoroase pe care le putem folosi în depistarea rapidă, ad-hoc, a imitațiilor.

Să amintim și ce înseamnă, mai precis, pietre de laborator, așa zisele pietre sintetice.

Pietrele sintetice sunt create în laboratoare folosind procese tehnologice avansate.

Aceste pietre nu sunt deloc diferite, ca structură, compoziție chimică sau abilităti optice, de cele naturale. Sunt compuse din aceleași minerale ca cele naturale.

Datorită datelor științifice și evoluției tehnicii, oamenii pot crea aceste geme în câteva săptămâni. Cu costuri ridicate, bineinteles.

Trebuie să înțelegem că pietrele sintetice nu sunt false. Sunt chiar rubine, safire, acvamarine, citrine sau diamante. Diferă doar creatorul.

Există în prezent o mișcare din ce în ce mai amplă a favorizării pietrelor sintetice datorită impactului negativ mai mic asupra naturii (extracții nocive chimic) dar si a costului mai mic. Ajută, deasemenea, uneori decisiv, la eliminarea inechității muncii în țările cu probleme ale drepturilor omului.

Nu același lucru se întâmplă în cazul pietrelor false. Aici lucrurile sunt simple: cineva chiar vrea să ne păcălească.

O imitație de rubin este un compozit care seamănă foarte mult cu un rubin, dar este diferit în toate celelalte privințe.

Aceste imitații nu au duritate, strălucesc nefiresc, sunt absolut plicticoase optic, par și sunt efectiv ieftine. Sticla, plasticul sau diferite rășini stau la baza acestor false pietre pretioase.

Catalogul celor mai riscante pietre și cum putem evita falsul

Dacă avem posibilitatea de a face mai mult decât un examen vizual, vă prezentăm și câteva teste specifice anumitor pietre prețioase.

1. Rubinul, safirul, smaraldul

Prezentăm împreună aceste pietre prețioase deoarece, în mare, au aceleași caracteristici sau repere de autenticitate.

Nici una dintre ele nu poate fi zgâriată cu o monedă sau cu orice alt obiect, din plastic, sticlă sau oțel. Ele sunt, după diamant, cele mai dure pietre prețioase naturale, având pe scala Mohs nota 9. Sticla are doar 5,5, oțelul este de 7 plasticul este de 2.

Sunt foarte clare, refractă lumina foarte bine si sunt foarte scumpe.

Testul respirației indică și el foate bine autenticitatea pietrei: suflă peste piatră și vezi în cât timp se dezaburește. Cele naturale nu depăsesc, atenție, două secunde.

Nici una dintre cele trei pietre nu prezintă bule în interior.

"Prețioasele"

2. Ametistul

Ametistul trebuie să rămână rece câteva secunde de la prinderea lui în mână. Deasemenea, ametistul poate zgâria sticla iar dacă il zgârii cu o sticla, pe aceasta va rămâne o urmă albă.

În timp ce privești atent ametistul, acordă atenție faptului că nu are bule de aer, ca sticla. Ai grijă și la eventuale ondulări anormale, simetrice, specifice plasticului.

Un ametist natural va prezenta ușoare nuanțe ale aceleași culori și nu va avea o singură culoare intensă pe toată suprafața. Deasemenea, culoarea se va schimba ușor odată cu schimbarea unghiului de privire.

"Ametistul"

Ametistul se situează pe poziția șapte a scării Mohs a durității, deci nu va putea fi zgâriat cu un obiect metalic.

3. Jadul

Jadul are două mari familii, jadeitul, o gemă mai dură, mai scumpă și nefritul, jadul obisnuit, care este mai ușor de găsit și mai ieftin.

Un prim test de autenticitate al jadului este testul luminii. Jadul ținut în lumină pare fibros. Caută în piatră impurități asemănătoare fibrelor subțiri.

Un alt test este temperatura jadului. Jadul este în mod natural foarte rece la atingere, relativ la temperatura mediului său.

"Jadul"

De reținut că jadul este o piatră densă. Referitor la dimensiunea lui, trebuie să pară mai greu. Experții pot evalua un exemplar aruncându-l și prinzându-l iarăși în palmă pentru a verifica greutatea lui. Un jad adevărat te va surprinde cu greutatea lui raportată la mărime. De aceea, este și foarte dur, rezistând unei zgârieturi provocate de obiecte metalice.

Un mod tradițional de a testa dacă jadul este real este de a-l...ciocăni. Dacă auzi un sunet sec, ca o mărgea de plastic, atunci vei ști că este fals. Dacă sunetul este mai profund și rezonant, piatra este autentică.

4. Perla

Perlele sunt împărțite în trei categorii: perle naturale, perle de cultură și imitație de perlă. Perlele naturale sunt cele crescute în natură în interiorul anumitor specii de scoici datorită unui corp străin intrat accidental în scoică. De-a lungul timpului aceste perle au fost culese iar în zilele noastre nu mai sunt descoperite ci cultivate. Și aici vin perlele de cultură. Ele sunt produse tot natural, dar în urma intervenției umane, introducându-se o mică mărgea în scoică pentru ca aceasta să o acopere strat după strat și creând astfel o nouă perlă. Aceste perle sunt perlele normale, naturale din comerțul cu bijuterii. Despre ultima categorie, imitația, este de ajuns să spunem că sunt create artificial și nu au nici o legătură cu înțelesul cuvântului perlă.

O caracteristică interesantă a perlelor naturale este rugozitatea. Senzația pe care o simțiți la pipăit nu trebuie să fie de neted, ci un pic aspru.

Nici o perlă nu este identică cu alta. Deoarece sunt create de făpturi vii, perlele au mici imperfecțiuni, neuniformități ușoare.

"Perla"

Luciul perlelor false are un aspect sticlos și este nenatural. Perlele naturale reflectă lumina într-un mod mai cald.

Un alt aspect întâlnit constă în dimensiunea găurilor de prindere a perlelor: cele din perlele reale sunt de obicei foarte mici, pe când găurile din perlele false sunt adesea mai mari și cu marginile neuniforme.

5. Coralul

Coralul provine și el din organisme vii, numiți polipi de corali. În lumea bijutierilor, coralul împreună cu perlele și chihlimbarul, se numesc geme organice. Odată ce polipii de coral îmbătrânesc și mor, scheletele lor se întăresc asemenea ramurilor. Acestea sunt culese și pregătite pentru a deveni podoabele iubite pe care le știm.

Dacă suprafața este neuniformă și acoperită cu umflături sau granule, coralul nu este autentic. Coralul autentic, natural, are o suprafață netedă, chiar și sub o mărire puternică.

Încă un test pentru coral este sunetul. În nici un caz, frecat sau atins, nu trebuie să vă dea senzația de sticlos.

"Coral"

Coralul fals este realizat din plastic.

6. Turcoazul

Crezi sau nu, dar turcoazul fals reprezintă destul de mult din turcoazul pe care îl întâlnim zilnic.

În cele mai multe cazuri turcoazul fals este de fapt un alt mineral, howlit, care este alb cu vinisoare gri sau negre și este pur si simplu vopsit. Cum turcoazul se situează mai sus pe scara Mohs a durității, nu poate fi zgâriat ușor, pe când howlitul da.

În mod opus jadului, turcoazul nu trebuie să fie prea greu, raportat la dimensiunea lui. Dacă greutatea lui surprinde, înseamnă că este fabricat din sticlă sau plastic.

"Turcoaz"

Trebuie știut că turcoazul este una dintre pietrele semiprețioase care va dispărea curând deoarece minele sunt deja aproape epuizate. Turcoazul natural va fi înlocuit din ce în ce cu turcoazul de sinteză, ca o variantă încă acceptabilă a pietrei, și, bineînțeles, de un mare procent de pietre false.

7. Granatul

Granatul este și el un mineral dur, are nota 7 - 7,5 pe scala Mohs. Oțelul are o duritate de 5 pe aceasi scală deci cu un granat autentic putem zgâria oțelul cu usurintă.

Un alt test este claritatea granatului, pentru că față de alte pietre, granatul are un nivel ridicat de claritate. Privind piatra, nu trebuie să vedem părți neclare sau o mulțime de incluziuni.

Deasemenea, dacă privim foarte de aproape granatul veritabil, contre-jour, în fața unei ferestre luminoase, vom observa un curcubeu.

"Granat"

Granatul afișează aproape toate culorile curcubeului, adică albastru, verde, galben, portocaliu și rosu. Dacă nu vedeți benzi de verde și galben, cel mai probabil piatra este rubin. :)

Privit de la distanță, granatul își schimbă ușor culoarea în funcție de sursa luminii, naturală sau artificială.

8. Acvamarinul

Avand nota 8 pe scala Mohs a duritatii, acvamarinul poate fi testat cu incredere mecanic pentru că nu va putea fi zgâriat nici de unghie, nici de cuțit.

Datorita claritatii deosebite, cel mai intalnit material folosit pentru imitarea acvamarinului este sticla. Daca observam mici zgarieturi, e fals. Daca observam mici bule de aer, e fals.

La fel ca la ametist, acvamarinul se simte mai rece decat temperatura camerei.

"Acvamarin"

Pentru că acvamarinul este o piatră care prezintă pleocroism, uitați-vă la bijuterie din diferite unghiuri. Culoarea pietrei ar trebui să se schimbe de la albastru la aproape incolor. Dacă nu schimbă culoarea, nu este acvamarin.

Atenție la preț. Acvamarinul este o piatră semiprețioasă rară și scumpă. Dacă vedeți un preț prea bun pentru a fi adevărat, probabil că nu este adevărat, așa că nu cumpărați astfel de „chilipiruri”.

9. Topazul

Topazul este o piatra semipretioasa cu o duritate asemanatoare acvamarinului. De fapt, cele doua minerale sunt foarte asemanatoare, insa topazul albastru ca acvamarinul este topaz tratat termic.

Topazul poate fi găsit in mai multe culori, cum ar fi galben, alb, portocaliu inchis, albastru deschis, violet pal, sau pur si simplu transparent.

La fel ca si acvamarinul, nu trebuie sa prezinte zgârieturi sau mici bule de aer.

"Topaz"

Piatra numită "mistic topaz" este de fapt acoperită cu o peliculă artificială de plastic irizat pentru a-i da efectul binecunoscut de curcubeu. Gusturile nu se discută dar trebuie menționat că piatra nu există în mod natural cu jocul respectiv de culori. E un produs artificial..

10. Citrinul

Citrinul natural este destul de rar, așa că alte tipuri de cuarț sunt tratate termic pentru a căpăta culoarea lui specific gaben-aurie. Aceste cristale sunt ametistul și quarțul fumuriu.

Problema este însă cum deosebim citrinul de plastic sau de sticlă? Simplu, văzute cu ajutorul unei lupe, sticla și plasticul pot avea valuri de-a lungul fațetelor. Citrinul, si toate pietrele pretioase, sunt netede.

La fel, marginile citrinului sunt ascuțite, pe când sticla și plasticul sunt ușor rotunjite.

"Citrin"

La microscop citrinul este fără cusur, așa că eventualele bule de aer indică falsul.

11. Peridotul

Peridotul autentic conține texturi care seamănă cu o floare de crin.

Dar nu aceasta este principala armă a peridotului autentic. Peridotul este special deoarece își păstrează aceeași nuanță de verde indiferent de lumina in care îl pui, naturală sau artificială.

Este o însușire care îl face unic în lumea pietrelor. Și ce frumos poate fi un inel de argint cu peridot... Să revenim, dacă peridotul tău își schimbă culoarea și devine maroniu sau gălbui ori altă nuanță de verde, atunci nu este altceva decât  că peridotul tău este fals.

"Peridot"

Ca și celelalte pietre ale naturii, peridotul conține incluziuni minerale naturale sau/și mici crăpături (clivaje).

12. Labradoritul

Labradoritul este o piatră specială, foarte frumoasă și foarte dorită. Nu este o piatră care se produce în laborator, datorită nerentabilitătii operației, însă la nivelul de jos este fasificată.

Cum distingem un labradorit natural de unul fals? Ei bine, jocul de culoare care a făcut labradoritul celebru pare că provine din interiorul pietrei.

El se mișcă de-a lungul suprafeței pe măsură ce rotim piatra și ne arată fie mai mult roșu, fie mai mult albastru, fie gri, fie culoare estompată. La pietrele false însa fenomenul se întâmplă cu aceeași intensitate peste toata piatra, indiferent de cum o mișcăm.

"Labradorit"

13. Lapis lazuli

Da, și lapisul este supus falsificării... Cel mai bun lapis are o culoare albastră intensă și deloc sau foarte puține puncte aurii (care fac parte din farmecul lui, dupa părerea mea).

Pe măsură ce ajungem la nivelul lapsisului accesibil comercial, găsim o piatră care se așează între câteva nuanțe de albastru.

Lapisul fals este un amestec de minerale vopsite, calciu, praf de sodalit, pirită. Dacă lapisul are prea mult alb, înseamnă că s-a exagerat cu calciul. Dacă are prea multe puncte aurii, s-a greșit rețeta cu pirită. Punctele aurii, deasemenea, sunt întotdeauna ordonate pe lapisul fals.

"Lapis lazuli"

14. Opalul

În privința opalelor parțial artificiale, numite dublete sau triplete numele spune tot: baza opalului este artificială iar suprafața este un strat de opal natural. Se pot folosi două straturi sau trei, de aici și numele lor.

Cum ne dăm seama însă de calitatea și originea opalului nostru? Este greu dar sunt anumite caracteristici care ne ajută. De pildă, dacă opalul este clar lăptos, tonul general al pietrei este spre alb și este ușor transparentă, atunci este opal adevărat.

Toate opalele tip dubletele și triplete sunt de culoare închisă, deoarece au un suport artificial negru. Dacă putem privi opalul la un microscop, putem vedea că opalul sintetic are un tipar de culoare ordonat, pe când cel natural nu prezintă niciodată o astfel de caracteristică.

"Opal"

Final

Deși metodele prezentate aici sunt bazate pe studiile gemologilor, ele nu reprezintă însă dovada supremă a calității pietrei.

Singurul test adevărat și concludent este testul cu raze X și metodele chimice de probare care sunt disponibile numai în laboratoarele specialiștilor. Aceste teste sunt costisitoare, dificil de realizat și foarte nepractice în cazul pietrelor montate deja în bijuterii.

Pentru a e evita pe cât posibil neplăcerile achiziționării unui inel de argint cu labradorit, de exemplu, sau a unui ravisant pandantiv de argint cu ametist ori topaz, alege întotdeauna un magazin înregistrat cu autorizație de comercializare a metalelor și pietrelor prețioase.

P.S Ai ajuns la final şi aceasta, cum ne place să credem, este pentru că ţi-a plăcut articolul nostru. Iţi multumim! Dacă nu te grăbeşti însă, ne-ar încânta un semn al aprecierii tale, fie sub forma unui "like", fie distribuind articolul. :)

P.P.S Poţi primi articolele noastre direct pe e-mail. Înscrie-te la newsletter aici și află confortabil informații din lumea incredibilă a pietrelor prețioase!